Introducere

     Am apărut pe faţa pămîntului în urmă cu 23 de ani pe piciorul meu de plai, pe gura mea de rai. Îmi iubesc baştina fiindcă acolo am copilărit, acolo am cunoscut ce înseamnă deal, ce înseamnă vale, ce înseamnă pădure, ce înseamnă izvor. Acolo îmi este sufletul meu şi eu pot spune că este cel mai minunat sat din Moldova, pentru că este satul meu.     

     Îţi ve-i pune întrebarea: de ce să fac aprox. 40 km de la Chişinău pînă la Stolniceni? Îi ve-i face pentru locurile pitoreşti, primăvara pentru copacii înfloriţi şi primele fire de iarbă, vara pentru a scăpa de rutina şi canicula urbană, toamna pentru mirosul de struguri, porumb şi fum, iar iarna pentru gerul de îţi îngheaţă părul din nas. Pe lîngă locurile pitoreşti cu siguranţă că ve-i avea parte şi de o mămăliguţă cu tocăniţă sau o zeamă dintr-o găină bătrînă, sau nişte roşii rupte proaspăt din grădină. Eu pot spune doar un singur lucru Tu decizi dacă îţi doreşti să descoperi locuri noi pitoreşti, ne mai auzite pînă acum.

     Ideea de a scrie măcar un articol despre satul meu a apărut de mai mult timp, dar cred că nu am avut suficientă motivaţie pentru a începe, Blog pentru Basarabia mi-a oferit motivaţia şi mă bucur că am facut-o şi pe asta!

Legenda

     Primele însemnări despre localitatea  Stolniceni datează cu anul 1642. Prima vatră a satului s-a aflat în partea de sud-est a pădurii din localitate, urmele căreia s-au păstrat mai mulţi ani. Despre legenda provenirii satului există mai multe variante.

1. Primul locuitor al satului a fost pe lîngă curtea lui Alexandru Lăpuşneanu paharnic(stolnic). Pentru devotamentul lui i s-a dat o bucată de pămînt(prin regiunea satului), unde şi-a făcut casă. Locuind în preajma pădurii, acesta confecţiona mese şi le schimba pe alte produse locuitorilor din împrejurimi. Respectiv cînd oamenii veneau să comande mese spuneau că se duc la stolnic. Pe lîngă casă mai ţinea şi un animal, o capră fără coarne, numită şi ciută. Rîul Cogîlnic reprezenta pentru familia stolnicului o sursă importantă de apă. O dată pe timp de arşiţă stolnicul a plecat după apă la rîu, iar la întoarcere a găsit capra moartă de sete. Capra a fost îngropată aproape de casă, iar el împreuna cu familia s-au mutat aproape de cursul rîului. Astfel apare prima vatră a actualei localităţi, iar dealul unde a fost înmormîntată capra poartă pînă în ziua de astăzi de Dealul Ciutei. Cu timpul s-au alipit şi alte familii, iar aşezarea s-a numit Stolniceni, de la stolnicul care îşi lărgise activitatea de confecţionare a meselor.
2. Conform celei de-a doua legende primii locuitori ai satului locuiau în preajma pădurii, aceştia serveau masa la nişte mese făcute din trunchiurile copacilor din pădure. O dată năvălind trupele nomade pe aceste meleaguri au dat de aceste mese şi întrebarea a fost: "-Чьи столы?" răspunsul fiind "-Столы ничейные?" de unde şi denumirea satului Stolniceni.  

Situl arheologic.

     În pădurea din localitate este amplasat un sit arheologic, acesta reprezentînd un punct de atracţie. Deoarece este vorba despre o cetate geto-dacică unică în lume se prevede ca aceasta să fie inclusă în traseul turistic "Drumul Vinului". La fel un interes destul de mare îl au şi cercetătorii din România, ei au propus ca situl arheologic să fie inclus într-un alt traseu turistic, acesta fiind un traseu internaţional.

     Primele cercetări din cadrul cetăţii geto-dacice au fost efectuate în anul 1933 de către cercetătorii Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. După care pînă în 1947 nu s-au efectuat cercetări. În perioada anilor 1954-1957 au început să se efectuaeze cercetări mult mai intens, pentru ca pînă în 1989 să fie iarăşi stopate. Din 1990 acestea se efectuează periodic, la ele participînd reprezentanţi din România şi din ţara noastră. În vara anului 2010 în urma unui proiect dintre USM, în frunte cu dmn. Tudor Arnăut, Universitatea "Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Cahul, Muzeul Armatei Naţionale şi autorităţile locale au început să se desfăşoare săpături mult mai intens.

     În urma săpăturilor au fost găsite mai multe obiecte din lut, piese din harnaşament, tibule, obiecte de cult, cuţite, piese de amfore greceşti aceasta demostrînd faptul că prin intermediul rîului Cogîlnic ce străbate localitatea se efectua schimbul de mărfuri dintre negustorii greci şi localnici. Scheletele care au fost descoperite încă nu au fost studiate pentru ca să se stabilească vîrsta şi sexul, deoarece nu este un medic antropolog aici pe loc, respectiv au fost transportate în România pentru a putea fi studiate.

     Toate obiectele descoperite sunt expuse în cadrul Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei.

Reportaje

Asfalt de Moldova

Suntem mîndri

     Fiecare din noi este o personalitate, dar atitudinea faţă de noi  înşine ne poate face remarcaţi, devenind astfel personalităţi pentru o întreagă lume. Personalităţi văzute şi apreciate de o lume întreagă a născut şi gura de rai a satului meu de baştină Stolniceni. 

      Antonie Plămădeală (a fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolit al Ardealului, membru de onoare a  Academiei Române) - a văzut lumina zilei la17 noiembrie 1926 în familia lui Vasile şi Elisaveta, alături de cei cinci fraţi ai săi. Dat fiind faptul că tatăl său era dascăl la biserica din localitate a ales să-şi facă studiile în 1937 la Seminarul teologic "Gavriil Bănulescu Bodoni ". În anul 1944 se refugiază cu toată familia la Işalniţa, continuîndu-şi studiile la Seminarul Nifon din Bucureşti. Împreună cu alţi studenţi basarabeni editează ziarul "Ecoul Basarabiei". Pentru acţiunile sale este urmărit de către regimul comunist şi face şapte ani de închisoare. După care îi este interzisă orice activitate legată de teologie, astfel că este nevoit să lucreze doi ani  la o fabrică ca simplu muncitor. Revenind în teologie, în 1959 scrie cartea "Trei ore în iad". În continuare îşi face studiile la Oxford, predică religia ortodoxă în S.U.A., Franţa, Spania, Portugalia ş.a. În 1972 obţine titlul de Doctor în Teologie la Mănăstirea "Sîmbăta de Sus", unde a acumulat o bibliotecă ce conţine peste  30 000 de volume (o mică parte fiind donată Gimnaziului Stolniceni). Deţine un şir de lucrări care au fost publicate peste hotare şi sute de articole ce un caracter istoric, dogmatic ecumenist, cuvîntări, reportaje ş.a. Venind la Sibiu în 1982 este ales ca Mitropolit al Ardealului. În 1990 pune temelia Academiei Teologice "Mitropolit Antonie Plămădeală" de la Sîmbăta de Sus. Se stinge din viaţă în 2005 fiind înmormîntat la Mănăstirea "Sîmbăta de Sus". Mai multe informaţii le puteţi găsi aici.

     Ion Diviza (secretar literar, maestru în artă) - s-a născut la 7 februarie 1955, absolvent al Universităţii de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism. Debutează cu epigrame în revista "Chipăruş" (1976) şi, editorial, cu maxime, în culegerea "Dintre sute de catarge" (1980). Din 1990 pînă în prezent este secretarul literar al Teatrului "Satiricus - I.L.Caragiale" din Chişinău. A redactat şi a prefaţat mai multe cărţi de versuri satirice şi de epigrame. Premii la festivalurile şi concursurile naţionale de epigramă. Detalii găsiţi aici. 

Alte nume despre care nu prea am avut informaţii, dar cu siguranţă că merită menţionate: Ion Tănase, Igor Timotin, Afanasie Manic, Ştefan Manic şi desigur că mai este loc pentru noile nume în creştere.