Legenda

     Primele însemnări despre localitatea  Stolniceni datează cu anul 1642. Prima vatră a satului s-a aflat în partea de sud-est a pădurii din localitate, urmele căreia s-au păstrat mai mulţi ani. Despre legenda provenirii satului există mai multe variante.

1. Primul locuitor al satului a fost pe lîngă curtea lui Alexandru Lăpuşneanu paharnic(stolnic). Pentru devotamentul lui i s-a dat o bucată de pămînt(prin regiunea satului), unde şi-a făcut casă. Locuind în preajma pădurii, acesta confecţiona mese şi le schimba pe alte produse locuitorilor din împrejurimi. Respectiv cînd oamenii veneau să comande mese spuneau că se duc la stolnic. Pe lîngă casă mai ţinea şi un animal, o capră fără coarne, numită şi ciută. Rîul Cogîlnic reprezenta pentru familia stolnicului o sursă importantă de apă. O dată pe timp de arşiţă stolnicul a plecat după apă la rîu, iar la întoarcere a găsit capra moartă de sete. Capra a fost îngropată aproape de casă, iar el împreuna cu familia s-au mutat aproape de cursul rîului. Astfel apare prima vatră a actualei localităţi, iar dealul unde a fost înmormîntată capra poartă pînă în ziua de astăzi de Dealul Ciutei. Cu timpul s-au alipit şi alte familii, iar aşezarea s-a numit Stolniceni, de la stolnicul care îşi lărgise activitatea de confecţionare a meselor.
2. Conform celei de-a doua legende primii locuitori ai satului locuiau în preajma pădurii, aceştia serveau masa la nişte mese făcute din trunchiurile copacilor din pădure. O dată năvălind trupele nomade pe aceste meleaguri au dat de aceste mese şi întrebarea a fost: "-Чьи столы?" răspunsul fiind "-Столы ничейные?" de unde şi denumirea satului Stolniceni.  

Situl arheologic.

     În pădurea din localitate este amplasat un sit arheologic, acesta reprezentînd un punct de atracţie. Deoarece este vorba despre o cetate geto-dacică unică în lume se prevede ca aceasta să fie inclusă în traseul turistic "Drumul Vinului". La fel un interes destul de mare îl au şi cercetătorii din România, ei au propus ca situl arheologic să fie inclus într-un alt traseu turistic, acesta fiind un traseu internaţional.

     Primele cercetări din cadrul cetăţii geto-dacice au fost efectuate în anul 1933 de către cercetătorii Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. După care pînă în 1947 nu s-au efectuat cercetări. În perioada anilor 1954-1957 au început să se efectuaeze cercetări mult mai intens, pentru ca pînă în 1989 să fie iarăşi stopate. Din 1990 acestea se efectuează periodic, la ele participînd reprezentanţi din România şi din ţara noastră. În vara anului 2010 în urma unui proiect dintre USM, în frunte cu dmn. Tudor Arnăut, Universitatea "Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Cahul, Muzeul Armatei Naţionale şi autorităţile locale au început să se desfăşoare săpături mult mai intens.

     În urma săpăturilor au fost găsite mai multe obiecte din lut, piese din harnaşament, tibule, obiecte de cult, cuţite, piese de amfore greceşti aceasta demostrînd faptul că prin intermediul rîului Cogîlnic ce străbate localitatea se efectua schimbul de mărfuri dintre negustorii greci şi localnici. Scheletele care au fost descoperite încă nu au fost studiate pentru ca să se stabilească vîrsta şi sexul, deoarece nu este un medic antropolog aici pe loc, respectiv au fost transportate în România pentru a putea fi studiate.

     Toate obiectele descoperite sunt expuse în cadrul Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei.